crâsnic¹, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol. Vezi definitia »

FONEMÁTIC, -Ă adj. Fonemic. [< fr. phonématique]. Vezi definitia »

artíc (-ce), s. n. – Bucată, rămășiță, rest. – Var. (h)artig, hartic. Tc. artik, cf.bg. artyk. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 259, îl derivă de la lat. *articus, de la articulus, și îl identifică cu cuvîntul hartan; este însă greu de presupus existența unui cuvînt lat. de acest fel (cf. Graur, BL, V, 73). Vezi definitia »

RADIOTELEMÉTRIC, -Ă, radiotelemetrici, -ce, adj. Referitor la radiotelemetrie, de radiotelemetrie. [Pr.: -di-o-] – De la radiotelemetrie. Vezi definitia »

PROZÁIC, -Ă adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar. (< fr. prosaïque, lat. prosaicus) Vezi definitia »