SUFÍSM s.n. Sistem de gândire mistic-teozofic, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. [< fr. soufisme]. Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s. n. totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. (< fr. allélomorphisme) Vezi definitia »

POLITONALÍSM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități diferite; politonalitate. – Din fr. polytonalisme. Vezi definitia »

SECTARÍSM s. n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte; fig. exclusivism, intoleranță. – Din fr. sectarisme. Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM s.n. Tendință de îndreptare a unei plante spre locurile cele mai umede ale unui sol, unde se poate dezvolta în condiții optime. [< fr. hydrotropisme, cf. gr. hydor – apă, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »