AGRAMATÍSM s.n. (Liv.) Necunoaștere a vorbirii și a scrierii corecte; (p. ext.) incultură, ignoranță. [Cf. germ. Agrammatismus, fr. agrammatisme < gr. a – fără, gramma – literă]. Vezi definitia »

HOBBESIANÍSM s. n. filozofia lui Thomas Hobbes, care reduce bogăția însușirilor senzoriale ale materiei la proprietăți geometrice și mecanice. (după engl. hobbism) Vezi definitia »

TAȘÍSM s.n. Direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii, acordându-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pată]. Vezi definitia »

PRETORIANÍSM s.n. Situația din vechea Romă în care pretorienii și soldații în general aveau o influență predominantă. [Pron. -ri-a-. / < fr. prétorianisme]. Vezi definitia »

BORÍSM s.n. Intoxicație cu bor. [Cf. fr. borisme]. Vezi definitia »