Definita cuvantului preemțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preemțiune
PERFECȚIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. [Pron. -ți-u-, var. perfecție s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio]. Vezi definitia »
ELUȚIÚNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution) Vezi definitia »
ADULAȚIÚNE s.f. v. adulație. Vezi definitia »
a ține (expr.) de poala / de poalele ei expr. a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a dispune (de cineva). Vezi definitia »
CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo) Vezi definitia »