CHÍNGĂ, chingi, s. f. 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Lat. *clinga (= cingula). Vezi definitia »

altădátă (odinioară) adv. Vezi definitia »

GARNIZOÁNĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ♦ Unitățile militare dintr-o localitate. ♦ Localitate unde sunt stabilite unități militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison]. Vezi definitia »

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »

PAPAÍNĂ s. f. diastază din latexul de papaia, folosită în medicină în afecțiuni digestive. (< fr. papaïne, germ. Papain) Vezi definitia »