Definita cuvantului sonantă
SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sonantă
ARABABÚRĂ s. f. v. harababură. Vezi definitia »
AMBRÁSĂ, ambrase, s. f. (Rar) Cordon care servește pentru a ține strâns mijlocul unei perdele sau al unei draperii. – Din fr. embrasse. Vezi definitia »
AFRÉSCĂ s.f. Frescă. [< it. a fresco]. Vezi definitia »
tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). Vezi definitia »
șondroleálă, șondroléli, s.f. (reg.) vorbire înceată, domoală; taifas. Vezi definitia »