cámfor s. n. – Substanță organică extrasă din lemnul unui arbore exotic, folosită în medicină. – Mr. camfură. Lat. camphora (sec. XIX); în mr. din ngr. ϰάμωορα. – Der. camforat, adj. (care conține camfor). Vezi definitia »

BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur]. Vezi definitia »

ogór (ogoáre), s. n. – 1. Țarină, țelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. Sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti „a arde (pădurea pentru a obține teren cultivabil)”. – Der. ogorî, vb. (a face ogor). Vezi definitia »

TOR, toruri, s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din fr. tore. Vezi definitia »

PATINATÓR, -OÁRE s. m. f. sportiv care practică patinajul. (< patina¹ + tor) Vezi definitia »