IMPERIALÍSM s. n. 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor. 2. (În concepția marxistă) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominația monopolurilor, aparținând unor regimuri autoritare, conflagrații etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. impérialisme. Vezi definitia »

ACROMATÍSM s.n. 1. Lipsa aberației cromatice. 2. Proprietate a unui sistem optic de a nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. [Cf. fr. achromatisme]. Vezi definitia »

BRUTALÍSM (‹ fr.) s. n. Curent al arhitecturii moderne apărut în Marea Britanie în 1954, derivat din stilul arhitecturii lui Le Corbusier. Aparținînd funcționalismului, susține eliminarea oricăror artificii în favoarea materialelor nude. Reprezentanți: firma Stirling-Gowon (Anglia), Vittoria Vigaro (Italia), Paul Rudolph (S.U.A.), Moekawa Tange (Japonia) ș.a. Vezi definitia »

BIGOTÍSM s. n. Caracter și atitudine de bigot. – Fr. bigotisme. Vezi definitia »

OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism. Vezi definitia »