ȚEÁPĂ, țepi, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – Cf. sl. čepati. Vezi definitia »

HELÁNCĂ s. f. Țesătură sintetică supraelastică; obiect confecționat dintr-o astfel de țesătură. – Din fr., it. helanca. Vezi definitia »

DISCHERATÓZĂ s.f. (Med.) Îngroșare a pielii ca urmare a înmulțirii excesive și neregulate a celulelor stratului cornos al epidermei. [< fr. dyskératose, cf. gr. dys – greu, keras – corn]. Vezi definitia »

STIPÉLĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axiali. – Din fr. stipelle. Vezi definitia »

VERMÍNĂ s. f. 1. (col.) insecte parazite (păduchi, purici). 2. (fig.) indivizi suspecți, dăunători societății. (< fr. vermine) Vezi definitia »