guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit. Vezi definitia »

GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin. Vezi definitia »

STILOMASTOIDIÁN, -Ă adj., s. m. (orificiu) între apofiza mastoidă și originea celei stiloide. (< fr. stylo-mastoïdien) Vezi definitia »

SISTEMATICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în sistematică, în clasificări. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. systématicien]. Vezi definitia »

șofrán (-ni), s. m. – 1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). – 2. (S. n.) Substanță extrasă din această plantă. – Mr. șăfrane, megl. șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul sl. šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), cf. sb., bg., cr., slov., rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι, tc. safran. – Der. șofrănaș, s. m. (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, s. m. (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adj. (galben); șofrăni, vb. (a vopsi cu șofran). Vezi definitia »