IRIDOCÉL s. n. hernie a irisului (I, 2). (< fr. iridocèle) Vezi definitia »

NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el. Vezi definitia »

PĂHĂRÉL, păhărele, s. n. Diminutiv al lui pahar; păhăraș, păhăruș, păhăruț. – Pahar + suf. -el. Vezi definitia »

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum. Vezi definitia »

TRICAPÉL adj. invar. (Înv.; în sintagma) Hârtie tricapel = hârtie de calitate superioară, care avea ca filigran trei pălării. – Din it. tre cappelli (după tri-). Vezi definitia »