ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă. Vezi definitia »

DIASCÉVĂ s.f. Corectare pe care trebuiau s-o facă dramaturgii greci operelor lor nepremiate pentru a le prezenta la un nou concurs. [< fr. diascève, cf. gr. diaskeue]. Vezi definitia »

MOLÁSĂ, molase, s. f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit de obicei din gresie feldspatică și ciment calcaros. – Din fr. mollasse. Vezi definitia »

șotroágă, șotroáge, s.f. (reg.; deprec.) 1. încălțăminte veche, uzată sau prea mare, nepotrivită pe picior. 2. obiect vechi, uzat, de proastă calitate. 3. persoană infirmă sau în vârstă. Vezi definitia »

TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură. Vezi definitia »