MANICHIURÍSTĂ, manichiuriste, s. f. Lucrătoare specializată în manichiură; manichiureză. – Manichiură + suf. -istă. Vezi definitia »

póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s.f. (Ant.) Jambieră de metal folosită de soldații greci. [< fr. cnémide, cf. lat. cnemis, gr. knemis]. Vezi definitia »

PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille. Vezi definitia »

POLEIÁLĂ, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește² un obiect. ♦ Foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială. 2. Cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, științifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eală. Vezi definitia »