Definita cuvantului ș
Ș1 s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: șe].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ș
podinăráș, podinăráșe, s.n. (reg.) furcă scurtă mai mică, folosită la construirea platformei (podinei) de scânduri, ca post de pază. Vezi definitia »
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș. Vezi definitia »
bobóș (-șe), adj. – Pestriț, pătat, bălțat. Mag. babos (Loewe 91). În Trans., puțin folosit. Vezi definitia »
preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »
gavriș s. m. sg. sex oral. Vezi definitia »