PICOTEÁLĂ, picoteli, s. f. Faptul de a picoti; starea celui care picotește; moțăială, somnolență. – Picoti + suf. -eală. Vezi definitia »

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap. Vezi definitia »

lácșă (-e), s. f. – (Banat) Un fel de tăieței. Mag. laksa (Candrea; DAR). Vezi definitia »

a da de dușcă expr. a bea dintr-o răsuflare. Vezi definitia »

lăptúcă (lăptúci), s. f. – 1. Salată verde (Lactuca sativa). – 2. Nume de diverse specii de ciuperci (Lactatius volemus; Cantharellus cibarius; Cortinarius iliopodius). – 3. Bot. (Euphorbia platiphyllos). – Mr. lăptucă, istr. lătucă. Lat. lactŭca (Pușcariu 941; Candrea-Dens., 947; REW 4833; DAR), cf. it. lattuga, prov. lachuga, fr. laitue, sp. leituga. Sensul 2 și 3 arată că se simte încă înrudirea acestui cuvînt cu lapte, deoarece e vorba de plante bogate în suc alb, cu aspect de lapte. Vezi definitia »