mítră (mítre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211). Vezi definitia »

VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure. Vezi definitia »

COTONOGEÁLĂ, cotonogeli, s. f. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Cotonogi + suf. -eală. Vezi definitia »

MONOCITÓZĂ, monocitoze, s. f. (Med.) Boală caracterizată prin creșterea monocitelor din sânge. – Din fr. monocytose. Vezi definitia »

fofârnă, fofârne, s.f. (reg.) femeie cârnă care vorbește pe nas. Vezi definitia »