BRAIȘVANȚ s. n. blană mătăsoasă obținută prin sacrificarea mielului înainte de naștere. (< germ. Breitschwanz) Vezi definitia »

ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”. Vezi definitia »

păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »

BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht]. Vezi definitia »

valț (mașină, cilindru) s. n., pl. válțuri Vezi definitia »