Definita cuvantului t
T s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă (2)). [Pr.: te].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu t
CONVOLÚT2, -Ă, convoluți, -te, adj. (Despre organe) Răsucit în formă de cornet. ♦ Răsucit, întors asupra lui însuși. – Din fr. convoluté, lat. convolutus. Vezi definitia »
NEAUTORIZÁT, -Ă, neautorizat, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autorizat. Vezi definitia »
LOGOPÁT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de logopatie. (< logopatie) Vezi definitia »
EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt) Vezi definitia »
ENCAÚST s. n. gen de pictură în encaustică. (< it. encausto) Vezi definitia »