ÓȚIU s. n (rar) lenevie, trândăvie; tihnă. (< lat. otium, it. ozio) Vezi definitia »

STACOJÍU, -ÍE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] – Stacoj + suf. -iu. Vezi definitia »

GRÁFIU s. n. (ant.) instrument de scris în formă de cui. (< lat. graphium) Vezi definitia »

EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. (< lat. exordium) Vezi definitia »

DÚBNIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n.pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW] Vezi definitia »