Definita cuvantului ț
Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ț
RUMINÉȚ, -EÁȚĂ, ruminéți, -e, adj. (Pop.) Rumen. Măru roșu de la vie, Măru roșu rumineț. Vezi definitia »
BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Din germ. Bolzen. Vezi definitia »
CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »
GRUIÉȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț. Vezi definitia »
bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »