GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

micurúț, -ă, micurúți, -țe, adj. (reg.) micuț. Vezi definitia »

SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er]. Vezi definitia »

BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz). Vezi definitia »

coteț, cotețe s. n. (peior.) garsonieră. Vezi definitia »