TRICÓNC s. n. plan de biserică înscriind trei abside opuse intrării, racordate între ele prin intermediul unui dreptunghi. (< fr. triconque) Vezi definitia »

PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. Vezi definitia »

cioflînc (-curi), S. n. – Cîrlig. Germ. Schiebling, prin intermediul pronunțării săs. Schivlänk (Drăganu, Dacor., III, 707). Mag. csafling ar putea proveni din rom. După Iordan, BF, II, 172, este vorba de o creație expresivă, identificînd-o cu cuvîntul următor. Vezi definitia »

PARÍNC s. m. v. părâng. Vezi definitia »

ținc, țincuri, s.n. (pop.) cep la extremitatea unei scânduri care se îmbină cu altă scândură. Vezi definitia »