Definita cuvantului țandără
ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țandără
MÚFĂ s. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe) Vezi definitia »
DINAFÁRĂ adv. (În expr.) Pe dinafară = pe de rost. – Din de4 + în afară. Vezi definitia »
INDUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv. [< fr. inductance]. Vezi definitia »
CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură. Vezi definitia »
făcut de comandă expr. (deț.) 1. (d. oameni) ascultător, obedient, adus la starea de obediență. 2. (d. obiecte) mai rău decât înainte de a fi fost reparat. Vezi definitia »