ȘCOLĂRÍȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță. Vezi definitia »

ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona]. Vezi definitia »

ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s.f. Luminescență produsă sub acțiunea unei descărcări electrice într-un gaz rarefiat. [Cf. fr. électroluminescence, germ. Elektroluminiszenz]. Vezi definitia »

BUNÍȚĂ, bunițe, s. f. Bunică. – Bună + suf. -iță. Vezi definitia »

ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală. Vezi definitia »