Definita cuvantului altoi
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
sigói, sigoáie, s.n. (reg.) târnăcop. Vezi definitia »
HUDUDÓI, hududoaie, s. n. (Reg.) Vale strâmtă și adâncă. – Din scr. hudoudolje Vezi definitia »
MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură (1); mătură mare; spec. mătură de nuiele (folosită la țară); târn1. – Mătură + suf. -oi. Vezi definitia »
țivlói, țivloáie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă. Vezi definitia »
dudói, dudoáie, s.n. (reg.) bucium din scoarță de salcie. Vezi definitia »