BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant]. Vezi definitia »

PROSTOLÁN , PROSTALĂU Vezi definitia »

SULTÁN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. – Din tc. sultan. Vezi definitia »

OLECRÁN s. n. apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. (< fr. olécrâne) Vezi definitia »