TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor. Vezi definitia »

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or. Vezi definitia »

celor trei sihaștri atoniți Vezi definitia »

SĂCUȘÓR, săcușori, s. m. 1. Săculeț. 2. (Reg.) Larvă de furnică. – Sac + suf. -ușor. Vezi definitia »

EXTENSÓR, -OÁRE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a întinde. ◊ (Anat.) Mușchi extensor (și substantivat, m.) = mușchi de suprafață care ajută la întinderea diferitelor părți ale corpului, în special a membrelor. 2. S. n. Aparat pentru dezvoltarea mușchilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de oțel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse în două mânere, care trebuie întinse cu mâinile. – Din fr. extenseur. Vezi definitia »