CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur) Vezi definitia »

timbru de ajutor expr. (friz., înv.) bacșiș. Vezi definitia »

PERFUZÓR, perfuzoare, s. n. (Med.) Instrument folosit pentru perfuzie. – Din fr. perfuseur. Vezi definitia »

COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator) Vezi definitia »

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »