Definita cuvantului divin
DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu divin
afín (-ni), s. m. – Arbust scund cu fructe comestibile. – Mr. afin. Lat. daphne, din gr. δάφνη „laur” (Herzog, RF, I, 99-104); cf. calabr. áfina „laur”. Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui -d; însă cf. mr. și calabr., ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic. După Pușcariu, Dacor., VIII, 103-5, și Scriban, etimonul ar fi lat. acinus „boabă”, contaminat cu daphne. Mag. áfonya nu este sursa cuvîntului rom., cum credea Cihac, II, 475, ci derivă de la acesta, ca și rut. (j)afini, jafyna, săs. afunje (Candrea, Elemente, 406). – Der. afină, s. f.; afinet (var. afinar, afiniș), s. n. (loc pe care cresc afini). Vezi definitia »
CERVÍN, -Ă, cervini, -e, adj. (Rar) Asemănător cerbului. – Din fr. cervin. Vezi definitia »
in portiunea distala a esofagului, langa diafragma(diafragma se mai numeste frenus) Vezi definitia »
ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine) Vezi definitia »
SUPRAFÍN, -Ă adj. Superfin. [Cf. it. sopraffino]. Vezi definitia »