frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka. Vezi definitia »

PERIPANCREATÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului din jurul pancreasului. [Cf. fr. péripancréatite]. Vezi definitia »

ARBORESCÉNȚĂ, arborescențe, s. f. Stare sau formă a unei plante arborescente. – Fr. arborescence. Vezi definitia »

MICROANALÍZĂ, microanalize, s. f. Analiză chimică în care se lucrează cu cantități foarte mici de substanță, de ordinul miligramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din fr. microanalyse. Vezi definitia »

EPIDIDIMÍTĂ s. f. inflamație a epididimului. (< fr. épididymite) Vezi definitia »