Definita cuvantului țiglă
ȚÍGLĂ2, țigle, s. f. (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare. – Cf. germ. Zacke.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țiglă
AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-]- Auto2 + basculantă. Vezi definitia »
parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă. Vezi definitia »
játcă s.f. (reg.) unealtă folosită la țesut. Vezi definitia »
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. Vezi definitia »
EPIDERMOLÍZĂ s. f. sensibilitate a epidermei, prin formarea de bule cu conținut seros. (< fr. épidermolyse) Vezi definitia »