Definita cuvantului parîngă
parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parîngă
PERLÍTĂ, perlite, s. f. Constituent structural al aliajelor de fier și carbon. – Din fr. perlite. Vezi definitia »
ȘETRÚȚĂ s. f. v. șătruță. Vezi definitia »
cusut cu ață albă expr. neconvingător, vizibil fals. Vezi definitia »
nepáză s.f. (înv.) lipsă de grijă sau de îngrijire. Vezi definitia »
FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță. Vezi definitia »