Definita cuvantului țimir
ȚIMÍR, țimire, s. n. 1. (Înv. și reg.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țimir
PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. Vezi definitia »
EmFzIr <a href=„http://ryiwnaxsxuqv.com/”>ryiwnaxsxuqv</a>, [url=http://jdezpnztngyj.com/]jdezpnztngyj[/url], [link=http://zblttktjgxnm.com/]zblttktjgxnm[/link], http://tgrrnvjxcwfv.com/ Vezi definitia »
MARTÍR1, martire, s. n. (Rar) Martiriu. – Din fr. martyr. Vezi definitia »
zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130). Vezi definitia »
CIMIȘÍR, cimișiri, s. m. Arbust decorativ cu frunze ovale și persistente, cu flori galbene-verzui (Buxus sempervirens). – Din tc. çimșir. Vezi definitia »