SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime. Vezi definitia »

MÁXIM¹ s. n. 1. maximum. 2. (mat.) valoare a unei funcții într-un punct, mai mare decât valoarea acesteia în punctele vecine. (< fr., lat. maximum) Vezi definitia »

AFERÍM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim. Vezi definitia »

MEZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut conjunctiv embrionar care intră în alcătuirea mezodermului. [< fr. mésenchyme, cf. gr. mesos – mijlociu, enchyma – amestec]. Vezi definitia »

ETERONÍM, -Ă adj. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [< fr. hétéronyme]. Vezi definitia »