ACCEPTÁRE s. f. 1. acțiunea de a accepta. 2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta) Vezi definitia »

PREFORMÁRE s. f. operație de transformare a pieselor conice în pălării bărbătești cu calotă și bor. (după fr. préformation) Vezi definitia »

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta. Vezi definitia »

BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. Vezi definitia »

ÎNCUNUNÁRE, încununări, s. f. Acțiunea de a încununa și rezultatul ei; fig. ducere la bun sfârșit, desăvârșire. – V. încununa. Vezi definitia »