Definita cuvantului binecuvântare
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvântare
INADAPTÁRE s.f. Neputință de adaptare (la anumite condiții), faptul de a nu se adapta, neadaptare. [După fr. inadaptation]. Vezi definitia »
TREPANÁRE s.f. Acțiunea de a trepana și rezultatul ei; trepanație. [< trepana]. Vezi definitia »
ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi. Vezi definitia »
AJUSTÁRE s.f. Acțiunea de a ajusta; ajustaj. [< ajusta]. Vezi definitia »
BIROCRATIZÁRE s.f. Faptul de a (se) birocratiza. [< birocratiza]. Vezi definitia »