Definita cuvantului ținut
ȚINÚT, ținuturi, s. n. I. Faptul de a ține. II. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă. 2. Loc, regiune. 3. (Înv.) Țară. – V. ține.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ținut
REZOLÚT, -Ă adj. (Liv.) Îndrăzneț, hotărât. [Cf. germ. resolut, fr. résolu]. Vezi definitia »
TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea. Vezi definitia »
REVOLÚT, -Ă adj. 1. Care și-a încheiat cursul, care s-a terminat; împlinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Întors în afară, în jos. [Cf. fr. révolu, lat. revolutus]. Vezi definitia »
pricút s.n. (înv. și reg.) parte mărginașă a unui sat; cătun depinzând de un sat. Vezi definitia »
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput) Vezi definitia »