DOCIMOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu]. Vezi definitia »

TRAHEOBRONHOSCOPÍE s. f. explorare directă a traheii și a bronhiilor cu ajutorul unui tub introdus pe cale bucală sau prin orificiul unei traheotomii. (< fr. trachéobronchoscopie) Vezi definitia »

POLIPEPTIDURÍE s. f. prezența popilpeptidelor în urină. (< fr. polypeptidurie) Vezi definitia »

CODICOLOGÍE s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ◊ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie) Vezi definitia »

RAFLÉSIE s. f. plantă exotică, parazită, lipsită de frunze și clorofilă, ale cărei petale, lungi de aproape o jumătate de metru, sunt acoperite cu pete roșii și albe și exală un miros cadaveric. (< fr. rafflésie) Vezi definitia »