cornét², cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie. Vezi definitia »

SEPTOLÉT s.n. (Muz.) Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note obișnuite. [< fr. septolet, cf. lat. septem – șapte]. Vezi definitia »

afét (aféturi), s. n. – Suport pe care se fixează țeava unui tun. Fr. affût, modificat ca germ. Laffete. Vezi definitia »

HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul¹ etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet. Vezi definitia »

PAIÉT s.n. Pânză groasă impermeabilă manevrată de la bord, cu care se acoperă pe din afară spărturile mici produse în bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet]. Vezi definitia »