ASCÉT, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascète (< gr.). Vezi definitia »

incet la minte Vezi definitia »

femeiét s.n. (înv.) grup de femei; totalitatea femeilor. Vezi definitia »

ȘÓȘET, șoșete, s. n. (Rar) Șopot; foșnet, freamăt. – Din șoșo[șo] + suf. -et. Vezi definitia »

ELECTRÉT, electreți, s. m. Material care prezintă polarizație electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. – Din fr. électret. Vezi definitia »