ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »

civíg, civíguri, s.n. (reg.) lanț sau lemn de care se atârnă slănina la afumat. Vezi definitia »

CONTRADÍG s.n. Dig de consolidare a digului principal. [Cf. fr. contre-digue]. Vezi definitia »

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob) Vezi definitia »

durlíg, durlíge, s.n. (reg.) picior gol, desculț. Vezi definitia »