frig, s. f. 1. Afara este rece, este vant. Vezi definitia »

WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl. Vezi definitia »

șnaíțaig, șnaíțaiguri, s.n. (reg.) 1. instrument cu ajutorul căruia se fac filete. 2. (în forma: șnaiștaih) șurubelniță. Vezi definitia »

PFÉNIG, pfénigi, s. m. ~ (din germ. Pfennig < v. germ. de sus pfenning < (prob.) lat. pannus = bucată de stofă (folosită adesea în trecut ca mijloc de plată sau la schimbul în natură)) [WDW] Vezi definitia »

ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »