BATOLÍT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață. Vezi definitia »

CLEVEÍT s. n. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu. (< fr. cléveite) Vezi definitia »

REZINÍT s.m. Constituent al cărbunilor fosili, provenind din rășini, ceară și alte substanțe. [Et. incertă]. Vezi definitia »

BLĂNÍT, -Ă, adj. v. îmblănit. Vezi definitia »

săcuit, -ă, săcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat, închis. 2. anchetat. 3. constrâns. Vezi definitia »