DURĂÍT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi. Vezi definitia »

SCRÂȘNÍT², -Ă, scrâșniți, -te, adj. Care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri. – V. scrâșni. Vezi definitia »

plotojít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) care a fost cârpit petic lângă petic; foarte peticit; (despre lucruri) reparat, dres. 2. (despre oameni) care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrențuite, cu vechituri; zdrențuros. Vezi definitia »

MOLIBDENÍT s.n. Sulfură naturală de molibden. [Var. molibdenită s.f. / < fr. molybdénite]. Vezi definitia »

izidít (izâdít), -ă, adj. (reg.) risipit, cheltuit. Vezi definitia »