CÁNTUS¹ s. n. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale. (< lat. cantus) Vezi definitia »

HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect]. Vezi definitia »

NEGÚS s.m. 1. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranul Etiopiei; cel care purta acest titlu. 2. Produs de panificație în forma unui băț. [< fr. négus]. Vezi definitia »

BALÁNUS ({i}; {s} lat. balanus „id.”) s. m. (ZOOL.) Gen de crustacee cu cochilia în formă de trunchi de piramidă, care trăiesc fixate pe stîncile litoralului și pe cochiliile moluștelor. În Marea Neagră trăiește specia Balanus improvisus. Vezi definitia »

SOLÍDUS s.n. (Tehn.) Curbă, loc geometric al punctelor care reprezintă terminarea solidificării într-o diagramă de echilibru termic. [< fr. solidus]. Vezi definitia »