buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »

óptsprecelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optsprecea) Vezi definitia »

cuțureá, cuțuréle, s.f. (reg.; mai ales la pl.) așchii mărunte, surcele. Vezi definitia »

CHEFTEÁ s. f. v. chiftea. Vezi definitia »

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta. Vezi definitia »