Definita cuvantului bucea
buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. Vezi definitia »
sosteá (-éle), s. f. – (Arg.) Izmene, chiloți bărbătești. Țig. sosti. Vezi definitia »
GEBEÁ, gebele, s. f. (Reg.) Mers special al calului, fără salturi. Vezi definitia »
fatea ascunselea Vezi definitia »
bitirmeá, bitirméle, s.f. (înv.) învoială. Vezi definitia »