Definita cuvantului țurțur
ȚÚRȚUR, țurțuri, s. m. 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf, care se formează de-a lungul streșinilor sau pe ramuri, prin înghețarea imediată a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fântână). [Var.: țúrțure s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țurțur
ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
cobúr, cobúri, s.m. (reg., înv.) 1. toc de piele pentru pistol, atârnat la șaua calului. 2. haină bărbătească purtată odinioară de boieri. Vezi definitia »
țepúr, -ă, țepúri, -e, adj. (reg.) 1. (despre coarne, urechi, fire de păr) ridicat în sus și ascuțit. 2. cu gust înțepător, iute. 3. robust, voinic. 4. țanțoș, mândru, fudul. Vezi definitia »
singur Vezi definitia »
ZÚZUR s.n. v. susur. Vezi definitia »