pocróv, -ă, s.n. și f. 1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț. 2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului). 4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă. 5. (reg.) pânza de pe fața mortului. 6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț. 8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul). 9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. Vezi definitia »

tov, tovi s. m. (în regimul comunist) abr. de la tovarăș. Vezi definitia »

malacóv (malacovuri), s. n. – Crinolină. De la Malakof, fortăreață din Sevastopol cucerită de francezi în 1851, al cărei nume a fost dat rochiei atunci la modă. – Der. înmalacofa, vb. (a se îmbrăca cu crinolină). Vezi definitia »

BUCOV, com. în jud. Prahova; 9.544 loc. (1991). Expl. de argile. Cărămidă și țiglă. Vestigii arheologice la Rotari și Tioca atestînd locuirea aici începînd din epoca neolitică. În ev. med. a fost oraș, reședință de județ. Vezi definitia »

BRIULLOV, Karl Pavlovici (1799-1852), pictor rus. Compoziții de nuanță romantică („Ultima zi a orașului Pompei”) și portrete („I.A. Krîlov”, „V.A. Jukovski”). Vezi definitia »