tov, tovi s. m. (în regimul comunist) abr. de la tovarăș. Vezi definitia »

ceaslóv (ceasloáve), s. n. – 1. Carte bisericească cuprinzînd anumite rugăciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cărțoi, catastiv. Sl. časoslovŭ (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu. Vezi definitia »

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov. Vezi definitia »

cotróv, cotroáve, s.n. (reg.) locul unde se ascund și trăiesc peștii și racii (pe sub rădăcini și pe sub maluri); cotruță, covru, ocniță; culcuș, coștion. Vezi definitia »

ALPATOV, Mihail Vladimirovici (1902-1986), istoric de artă rus. Prof. univ. la Moscova. Lucrări privind arta rusă și cea universală („Arta italiană în timpul lui Dante și Giotto”, „Istoria artei medievale ruse”, „Andrei Rubliov”). Vezi definitia »